De la un job fără ieșire în România, la management pe vase de croazieră

Toamna 2011 · Declanșatorul

Zece minute de conversație care mi-au schimbat direcția

Trigger-ul concret a venit în toamna aceluiași an. O conversație obișnuită, fără nicio miză: o fostă iubită mi-a spus în treacăt că prinsese un contract pe un vas de croazieră, ca vânzătoare în magazinele de la bord. Atât. Niciun discurs motivațional, nicio lecție de viață.

Dar în capul meu s-a aprins ceva. Se poate? Chiar se poate să călătorești și să fii plătit pentru asta? În seara aceea nu am mai dormit. Am căutat, am citit, am întrebat.

Am aflat de o companie de recrutare din Brașov și am aplicat împreună cu Eugen — prietenul cu care beam cafeaua în fața magazinului din Timișoara și răsfoiam reviste de călătorii, ca doi oameni care se uită la o viață pe care n-o vor avea niciodată — și cu iubita lui, Laura. În CV am pus tot ce aveam: vânzări, ghid turistic, obișnuința de a vorbi la microfon în fața unui autocar plin.

Interviul din Brașov

Două zile. Prima zi: interviu colectiv, engleză, lucru în echipă, leadership. A doua zi: individual. În fața mea, un reprezentant HR de la Starboard Cruise Services — o companie de care nu auzisem în viața mea și care avea să-mi devină casă timp de patru ani.

În mod normal sunt introvertit. Dar sub presiune ieșea la suprafață o altă versiune a mea — clară, ambițioasă, făcută pentru leadership. Un alter ego pe care abia atunci începeam să-l cunosc.

Feedback-ul a fost peste așteptări: am luat interviul cu brio și urma să fiu primul din grup plasat pe un contract. A urmat nebunia — pașaport, viză C1/D, investigații medicale, totul pe repede-înainte. Și apoi repartizarea: Norwegian Epic. Cel mai nou și mai mare vas al Norwegian Cruise Line la acel moment.

Mi-am vândut mașina ca să am bani de plecare. Am regretat două zile. Apoi entuziasmul a înghițit complet regretul.

2011–2012 · Primul contract

Norwegian Epic — din magazia de sub linia mării, spre primul program de management

Îmbarcarea a fost din Barcelona. O noapte nedormită de emoție, iar la 6 dimineața eram deja în taxi, cu bagajul, spre port. Când am văzut vasul, m-am oprit din mers. Un mastodont. Mâinile transpirate, frică și entuziasm în aceeași respirație.

Primele trei săptămâni: o avalanșă de training-uri și un vas atât de mare încât m-am rătăcit în el de zeci de ori. Echipa de vânzări avea 45 de oameni. Eu am fost pus în magazia de la nivelul -2, sub linia mării. Fără hublou, fără lumină naturală. Aranjam marfă, aprovizionam magazinele, împachetam tricouri când nu aveam altceva de făcut.

Primul paycheck, după două săptămâni: 600 de dolari. Pentru mine, atunci, era o avere. Și era doar începutul.

Prima mutare

Doi colegi din magazinul de băuturi s-au certat atât de rău încât managementul a trebuit să-i separe. M-au mutat pe mine acolo — pentru că aveam deja reputația omului calm, care învață repede. În două săptămâni conflictul dispăruse și vânzările crescuseră. Patru săptămâni mai târziu eram la ceasuri. Apoi la bijuterii: echipa cea mai competitivă, cu cele mai mari ego-uri. Am fost pus acolo ca element de echilibru.

Atunci am înțeles regula care mi-a construit toată cariera la bord: dacă ești echilibrat și îți faci treaba bine, posibilitățile sunt nemăsurate.

Momentul în care mi-am ridicat mâna

După patru luni știam deja ce vreau: management. Birou, mese plătite, acces în zone restricționate, bani mult mai mulți. Ruta cea mai rapidă era rolul de ambasador — omul care coordonează evenimentele și e mâna dreaptă a managementului. Când general managerul a întrebat în meeting cine vrea shadowing pentru rolul ăsta, am fost singurul care a ridicat mâna. Singurul.

Apoi a venit St. Thomas. Primul port din Caraibe. Vegetație luxuriantă, mașini americane, prima civilizație americană văzută cu ochii mei. Am rămas pe chei câteva secunde și m-am întors, în minte, la revistele răsfoite cu Eugen în fața magazinului. Nu mă mai uitam la poze. Eram înăuntrul lor.

La șase luni de la îmbarcare mi s-a oferit intrarea în programul de Assistant Manager, cu o condiție: să prelungesc contractul cu 10 săptămâni. Eram epuizat. Am acceptat fără să clipesc.

Al doilea contract · Hawaii

O eroare pe bilet, două zile în Honolulu și saltul la Celebrity

După doar cinci săptămâni de vacanță am fost rechemat pe Epic. Două zile mai târziu, alt email: exista o oportunitate de acting assistant manager pe un vas Celebrity Cruises. Am acceptat pe loc.

Și aici intervine hazardul: o eroare pe bilet — Trieste în loc de Timișoara — a dat totul peste cap. Punctul de îmbarcare s-a mutat din San Diego în Honolulu, Hawaii. Așa a început cea mai mare aventură din viața mea. La aterizare am sunat-o pe mama. În copilărie, când întârziam acasă, mă certa cu „Unde ai fost? În Honolulu?”. De data asta chiar eram acolo.

La terminal am aflat că vasul nu e în port. Își schimbase traseul din cauza unei furtuni și ajungea abia peste două zile. Aveam 500 de dolari la mine — bani care trebuiau să-mi ajungă și pentru primele două săptămâni la bord.

Am găsit un hotel ieftin lângă Ala Moana Mall, am mâncat fast-food ca să economisesc și am mers pe jos până la Waikiki Beach. A doua zi m-am trezit la 6:00, am închiriat un Fiat 500 decapotabil galben și am făcut turul întregii insule: plaje, North Shore, Pearl Harbor — unde am ajuns cu două ore înainte de închidere. Cu 500 de dolari în buzunar și zero garanții. Nu regret nicio secundă.

Schimbarea de scară a fost brutală: de la un Norwegian cu 5.000 de pasageri și echipă de 45, la un Celebrity cu 1.500 de pasageri și echipă de 15. Am intrat ca assistant manager, m-am poziționat de la început ca lider, iar promovarea definitivă a venit după șase săptămâni. Apoi transferul pe Celebrity Infinity: Costa Rica, Canalul Panama, Venezuela, Columbia.

Pe Infinity am preluat inventarul general chiar înainte de vacanță și am plecat acasă fără să știu rezultatul. L-am aflat de acasă: eroare de doar 2%. District managerul din Miami a numit-o extraordinară. În contractul acela paycheck-ul meu a sărit de la nivel de vânzător la nivel de assistant manager — cu potențial de până la 4.000 de dolari pe lună.

Celebrity Eclipse & Equinox

Ziua în care am fost trimis liber — și lecția care mi-a rămas pentru totdeauna

Pe Celebrity Eclipse s-a schimbat harta: țările nordice, fiordurile Norvegiei, Copenhaga, St. Petersburg, Marea Britanie, Scoția, Irlanda, Insulele Feroe, Islanda. A fost contractul cu cel mai mare impact cultural din toată cariera mea.

Acolo mi-am consolidat poziția rotind prin toate cele trei roluri cheie de assistant manager: Floor Manager — operațiuni zilnice și evenimente, Jewelry Manager — responsabil de mare parte din venit, Ops Manager — inventare, backstock, paperwork. Pe Equinox, în insulele grecești, am simțit pentru prima dată clar: sunt pregătit pentru General Manager.

Evaluarea neașteptată

Eram Floor Manager, cu 20 de oameni și 7 magazine în subordine. Head office-ul — district manager și VP of Operations — a anunțat că vine la bord o croazieră întreagă, ca evaluare directă. A doua zi, zi pe mare, cea mai importantă pentru revenue, VP-ul mi-a ordonat să-mi iau liber. Liber. În ziua aia. Nu am înțeles nimic. Am rămas totuși în contact cu ambasadorul meu toată ziua, de la distanță.

Seara m-a chemat la bar: „Știi de ce te-am trimis liber?” Nu știam. Lecția: cum se comportă echipa ta atunci când tu nu ești acolo să o supraveghezi — asta arată cine ești tu ca manager.

Echipa mea fusese impecabilă toată ziua. Fără mine. Sub ochii district managerului și ai VP-ului. Ziua aceea a fost, de fapt, interviul meu pentru poziția de General Manager.

Acting General Manager

Primul paycheck de peste 5.000 de dolari

Spre finalul contractului de pe Equinox am fost chemat în birou. GM-ul de pe Celebrity Infinity pleca în vacanță, iar biroul central decisese să-mi dea mie rolul de Acting General Manager, pentru două luni. Oportunitatea a venit, ca de fiecare dată, exact în momentul în care începusem să fiu confortabil. Am acceptat.

Aveam o echipă nouă și foarte motivată. Decizia mea strategică a fost simplă și contraintuitivă: să nu schimb nimic. Doar să susțin o echipă care era deja bună. Rezultatul: în prima croazieră am spart toate recordurile de revenue pentru acel itinerariu.

Primul meu paycheck de peste 5.000 de dolari. Aproape 7.000 pentru două săptămâni de muncă. Cu patru ani înainte făceam calcule pentru o vacanță de o săptămână pe an.

Am delegat conducerea zilnică a echipei și m-am concentrat strict pe relațiile cu partenerii de la bord. Am fost lăudat în call-ul lunar cu toți general managerii din flotă. Am făcut handover-ul și am plecat în vacanță ca un om împlinit.

Punctul de cotitură

Demisia — prima prostie din cariera mea

Nouă luni de contract, inclusiv perioada de Acting General Manager. Eram terminat. La două săptămâni după ce ajunsesem acasă m-au sunat urgent: aveau nevoie de cineva care să acopere o poziție de General Manager pe alt vas Celebrity, pentru încă două luni.

A fost prima prostie din cariera mea. Am reacționat la cald, obosit, fără să mă sfătuiesc cu nimeni — și mi-am dat demisia de la Starboard Cruise Services, după patru ani.

Nu a fost un moment de triumf. A fost o decizie luată din epuizare, fără niciun plan de rezervă. Și m-a costat ani. Dacă e o lecție pe care o predau azi cu toată convingerea, asta e: cariera la bord se pierde mai ușor din oboseală prost gestionată decât din lipsă de talent.

Revenirea · EFFY Jewelry

Cum m-am întors în industrie după ce arsesem punțile

Mi-a luat o perioadă să respir. Am călătorit, mi-am lins rănile, m-am uitat lung la ce urmează. Și, la un moment dat, am știut: e timpul să mă întorc acolo unde crescusem. Doar că arsesem punțile cu Starboard. Așa că am făcut singurul lucru care funcționează într-o industrie mică: am sunat oameni și am întrebat direct ce s-ar potrivi experienței mele.

Așa am aflat de EFFY Jewelry, care se extindea la bord ca brand de sine stătător. L-am contactat pe Victor, o cunoștință devenită între timp district manager, care avea nevoie urgentă de oameni calificați. Structura era simplă: un manager, un ambasador, doi oameni de vânzări. Manager și ambasador aveau statut de ofițer — cabină single, privilegii de ofițer, 1.500 de dolari pe lună plus 2% din vânzările magazinului. În două săptămâni aveam assignment-ul: Carnival Splendor.

La formalitățile de pe gangway m-a așteptat o surpriză: Kevin, fostul meu manager de pe Norwegian Epic, acum manager la EFFY. Când mi-a văzut numele pe lista de candidați, i-a cerut lui Victor să mă aducă de urgență pe vasul lui. Relațiile pe care le construiești la bord nu expiră.

Mi-a luat o zi să mă acomodez. Eram acasă. Am pornit în forță și am dominat treptat topurile vaselor unde EFFY era prezent — câștigam constant 6.000–7.000 de dolari fiecare, pe lună.

Am încheiat primul contract pe Splendor ca „regii EFFY Jewelry la bord”, cu un scop clar pentru vacanță: în două luni se lansa un vas nou, Carnival Vista, iar noi doi urma să deschidem magazinul EFFY pe el.

Carnival Vista · New York

Lansarea unui vas nou și un vis din copilărie devenit realitate

M-am îmbarcat din Corfu. Cu experiența acumulată împreună, eu și Kevin am pus rapid pe picioare un program care funcționa de la prima zi. Apoi vasul s-a repoziționat în New York, pentru ceremonia oficială de botez — cu toate reflectoarele îndreptate spre echipa EFFY, brand originar chiar din New York.

La eveniment: CEO-ul Carnival, fondatorul EFFY Jewelry, toată echipa. Pentru copilul care crescuse uitându-se la filme americane petrecute în New York, a fost aproape ireal. Ziua ceremoniei a fost lungă și sub presiune uriașă. A mers totul ca la carte.

A doua zi am vizitat biroul EFFY din Diamond District. Acolo am primit confirmarea oficială: echipa mea era numărul 1 din companie.

Vârful

8.000 de dolari pe lună constant, cu luni de peste 11.000

La trei luni după New York, Carnival Splendor căzuse din topul celor mai performante vase spre coada clasamentului. Head office-ul ne-a pus să alegem cine se întoarce pentru remediere. Am acceptat provocarea cu o singură condiție: trecerea de la Ambasador la Manager.

A fost cea mai nebună perioadă din cariera mea pe vase. Am construit o echipă puternică și am readus rapid vasul în top, într-o competiție acerbă pentru locul întâi.

Financiar, a fost vârful: 8.000 de dolari pe lună constant, cu luni de peste 11.000. Am început sala de sport și am ajuns în cea mai bună formă fizică din viața mea. Tot atunci am cunoscut-o pe Andrada, cea care avea să-mi devină soție — pe atunci manager de restaurant de specialitate pe Splendor.

Dacă m-ai fi întrebat atunci, ți-aș fi spus că nimic nu mă mai poate opri. Exact acolo se ascundea greșeala.

Eșecul din New York

Ziua în care rezultatele nu au mai fost de ajuns

Considerat cel mai bun manager din flotă, mi s-a oferit revenirea pe Vista, flagship-ul Carnival. A urmat un eveniment de training pentru toți managerii din flotă, la New York. Am zburat din Mexic, ca manager numărul 1. Cu capul sus. Prea sus.

În penultima zi ni s-a cerut să pregătim peste noapte un discurs despre viziunea noastră asupra poziției și asupra viitorului în companie. Nu am pregătit nimic. Mindsetul meu era simplu și arogant: sunt numărul 1, rezultatele mele vorbesc pentru mine.

Am fost ales primul să prezint. Am eșuat complet. M-am bâlbâit, am spus lucruri fără nicio legătură cu o viziune reală. Feedback-ul a fost brutal și direct: viziunea mea, pur și simplu, nu era bună.

Compania se aștepta ca viziunea mea să fie despre creșterea următoarei generații de manageri și ambasadori — exact lucrul care mi-ar fi deschis drumul spre district manager. Am ratat-o complet. M-am întors pe Vista cu coada între picioare, iar performanța mea și a echipei au scăzut dramatic.

Retrogradarea

De la vasul numărul 1, la cel mai slab vas din flotă

Următorul contract a venit ca un pumn: cel mai slab vas din flota Carnival. De la vârf, direct la coadă. Am înghițit și am acceptat că trebuie să mă regrupez și că îmi va lua timp să-mi recâștig locul.

Am reconstruit cu o echipă bine pusă la punct — am adus-o și pe Andrada la EFFY, ca sales associate. Și, exact în perioada aia grea, am mentorat activ și am promovat cinci ambasadori și manageri în doar două contracte. Ironia: făceam în sfârșit exact lucrul despre care nu reușisem să vorbesc la New York.

Dar feedback-ul pozitiv de la head office nu a mai venit. Trecuse prea mult timp de la eșecul acela. Alți manageri erau promovați înaintea mea. Simțeam tot mai clar că opinia mea nu mai cântărește în companie.

Toamna 2019 · Ultimul contract

Independence of the Seas și decizia de a mă opri

Am plecat acasă în vacanță cu Andrada și am început să caut alternative. Am decis împreună: oprim viața pe mare și construim pe uscat, în București. După research, am ales să cumpăr o franciză RE/MAX.

Chiar în timpul unei conferințe RE/MAX, înainte să semnez, m-a sunat Victor cu o ultimă ofertă: EFFY se extindea pe Royal Caribbean și avea nevoie de cineva care să preia Independence of the Seas, primul vas din flota nouă. Am acceptat, cu un plan clar în minte: la finalul acelui contract deschid biroul și mă retrag definitiv.

Îmbarcarea a fost din Southampton. Itinerariu frumos, statut bun la bord, echipă fantastică. Tot timpul liber l-am băgat în research de real estate, absorbind informația ca un burete. Am stabilizat relația EFFY cu Royal Caribbean și am lăsat în urmă standarde ridicate.

În ultima săptămână, Victor și VP-ul au venit în vizită. La o cafea mi-au pus o întrebare la care nu mă așteptam: „Care vrei să fie următorul tău pas?” Mi-au oferit, încă o dată, libertatea de a-mi alege drumul. Era prea târziu. Cărțile erau deja făcute pentru acasă. Am refuzat, cu recunoștință, și am ales să întemeiez o familie.

A urmat o iarnă de training-uri RE/MAX, iar la începutul lui 2020 am închiriat și amenajat biroul. În aprilie 2020 a venit pandemia și s-a închis totul. Colegii rămași pe vase au fost blocați luni întregi, fără să poată ajunge acasă.

Ziua deschiderii oficiale a biroului o țin minte perfect: conturi active, birou mobilat și utilat — și eu, singur, cu laptopul în față. Acolo s-a încheiat povestea mea cu vasele de croazieră. Opt ani în total: patru la Starboard Cruise Services, patru la EFFY Jewelry.

Am plecat la 26 de ani dintr-un birou cu lumină artificială, convins că trebuie să existe și altă soluție. Exista. Iar azi o predau, ca să nu-ți ia ție opt ani să o descoperi singur.

Ce am învățat și ce am transformat în program